Kathy's Song [Romanian translation]

Aud foşnetul ploii,

Ca o amintire cade,

Continuă uşor şi cald

Lovindu-mi acoperişul şi pereţii.

Şi din adăpostul minţii mele,

Prin fereastra ochilor mei,

Privesc dincolo de străzile pline de ploaie

Spre un tărâm unde stă inima mea.

Mintea mea e tulburată şi confuză,

Gândurile mele sunt la multe mile depărtare,

Ele stau cu tine când adormi,

Te sărută când începi ziua.

Acum cântecul pe care-l scriam a rămas neterminat,

Nu ştiu de ce-mi petrec timpul

Scriind cântece pe care nu le cred,

Cu cuvinte care sfâşie şi tensionează ritmul.

Şi aşa vezi am ajuns să mă îndoiesc,

De tot ce odată am ţinut ca adevărat,

Stau singură fără credinţă,

Singurul adevăr pe care-l ştiu eşti tu.

Şi cum privesc picăturile de ploaie

Cum ţes plictisitoarele lor cărări şi mor,

Ştiu că eu sunt ca ploaia.

Acolo înaintea graţiei tale eu plec.