Ce mare eşti, dragoste.
Îmi dai mii de motive,
Şi apoi nebunie.
Parfumeze patul meu şi ascunzi trandafiri.
După să te câştig, te pierd.
După să te iubesc, mă urăşti.
Stăpân vântului, tu ștergeți urmele mele.
Stăpân timpului, ţi-e dor de mine şi uiţi..
Ce nedrept eşti, iubire.
Că nu distingi între bine şi rău.
Că întorci spatele pe cei care mereu au luptat.
Pe cel care-a dat totul,
Aşteptând puţin,
Că vii în inima mea şi-o cheltuiţi.
Şi umpli a mea, şi-o înnebuneşti.
Că nu uita de tine niciodată şi niciodata moare.
Eu nu sunt nimeni fără tine,
Cu tine nu sunt eu.
Eu nu aleg niciodată chiar dacă te urmăresc.
Te crezi sincer
Şi cred minciunile tale.
Pentru tine stiu că exist.
Iar exişti pentru mine.
Ce mare eşti, dragoste..
Iar ce mică sunt eu...
Ce mare eşti, iubire.
Că o smulgi fără să fie smulgit.
Că bei viaţa mea şi ţi-e tot sete.
Mă eliberezi şi mă apucă.
Ca mă aduce şi mă iei.
Chiar dacă singură mă simt,
Mă simt foarte liber.
Să-ţi caut din nou.
Să sufer şi să te strâng în braţe.
Mi-e greu să mă-ntorc.
Şi mi-e greu să plec...
Eu nu sunt nimeni fără tine,
Cu tine nu sunt eu.
Eu nu aleg niciodată chiar dacă te urmăresc.
Te crezi sincer
Şi cred minciunile tale.
Pentru tine stiu că exist.
Iar exişti pentru mine.
Ce mare eşti, dragoste..
Iar ce mică sunt eu...