Mă-ntrebi dacă te iubesc, iar eu mă-nec răspunzându-ţi,
Mai degrabă te-aş răni cu adevărul decât să te rănesc cu o minciună
Şi cine sunt eu să judec ceea ce spui sau faci ?
Abia încep să te văd aşa cum eşti.
Şi câteodată, când ne-atingem, nu mai suport sinceritatea
Şi trebuie să-mi închid ochii şi să m-ascund,
Vreau să te ţin în braţe până când mor, până când amândoi cedăm şi plângem,
Vreau să te ţin în braţe până când îmi trece teama.
Romantismul şi strategiile lui mă lasă să mă lupt cu mândria mea,
Dar pe lângă nesiguranţă supravieţuieşte şi puţină tandreţe.
Sunt doar un alt scriitor încă prizonier al propriului adevăr,
Un luptător ezitant pentru un premiu, încă prizonier al propriei tinereţi.
Şi câteodată, când ne-atingem, nu mai suport sinceritatea
Şi trebuie să-mi închid ochii şi să m-ascund,
Vreau să te ţin în braţe până când mor, până când amândoi cedăm şi plângem,
Vreau să te ţin în braţe până când îmi trece teama.
Câteodată vreau să te rănesc şi să te fac să-ngenunchiezi,
Câteodată vreau să răzbat şi să te strâng în braţe fără de-ncetare.
Câteodată te-nţeleg şi ştiu cât de mult ai încercat
Şi-am privit în timp ce iubirea-ţi poruncea şi-am privit cum iubirea a trecut pe lângă tine,
Câteodată cred că suntem în derivă, aflaţi încă în căutarea unui prieten,
Un frate sau o soră, dar apoi pasiunea se reaprinde.
Şi câteodată, când ne-atingem, nu mai suport sinceritatea
Şi trebuie să-mi închid ochii şi să m-ascund,
Vreau să te ţin în braţe până când mor, până când amândoi cedăm şi plângem,
Vreau să te ţin în braţe până când îmi trece teama.