Se spune ca era un frumos om
si venea, venea de pe mare
vorbea o alta limba
insa stia sa iubeasca
Si-n acea zi el a dus-o pe mama mea
pe o frumoasa pajiste
ceasul cel mai dulce
inainte de a fi omorat
Asa ea ramase singura in camera,
camera din port,
cu singura rochie
in fiecare zi mai stramta.
Si desi nu-i stia numele
si nici macar tara
ma astepta ca pe un dar al iubirii
inca din prima luna.
Implinea saisprezece ani
in acea zi mama mea,
strofele de nani-nani
le canta in carciuma!
Si strangandu-ma la pieptul care stia
stia de mare
juca rolul de femeie
cu copil de infasat.
Si poate a fost in joaca
sau poate din dragoste
ca voia sa ma cheme
precum pe Domnul nostru.
Amintirea din scurta sa viata,,
amintirea cea mai importanta
este toata in acest nume
pe care mi l-a atribuit.
Si chiar si acum cand joc carti
si beau vin
toata lumea din port
ma stie cu numele de copilul Iisus.