Pe cele bune nu le-am acceptat
Şi le-am primit pe cele greşite,
Un înger al milosteniei m-a păzit în toate păcatele făcute
Au fost perioade în viaţa mea
Când simţeam că înnebunesc
Încercând să trec
Peste durere.
Când mi-am pierdut controlul
Şi m-am lovit de podea,
Da, am crezut că pot pleca, dar nu am putut ieşi pe uşă
Eram atât de scârbit
Să trăiesc într-o minciună,
Îmi doream
Să mor.
(Refren)
E uimitor
Cum într-o clipită vezi în cele din urmă lumina,
E uimitor
Când soseşte clipa când ştii că vei fi bine,
E uimitor
Şi în seara asta mă rog pentru sufletele disperate.
Acea ultimă încercare este o Vacanţă Permanentă*
Şi cât de sus poţi zbura cu aripile frânte?
Viaţa e o călătorie nu o destinaţie
Şi nu pot şti ce va aduce ziua de mâine.
Trebuie să înveţi să te târăşti
Înainte să înveţi să mergi,
Dar nu am putut asculta toate acele vorbe
Eram pe străzi
Încercând să supravieţuiesc,
Străduindu-mă să rămân în viaţă.
Refren