Orologiul clopotniței arată ora șase
În parc florile compun versuri
O fată va ieși din primărie
Ca în fiecare seară o aștept, ea îmi zâmbește
Trebuie să-i vorbesc neapărat.
Îi voi spune cuvinte azurii
Cuvinte care se zic cu ochii
Îmi pare ridicol să vorbesc
Îmi iau avânt și apoi dau înapoi
În fața unei fraze inutile
Care ar distruge clipa fragilă
A unei întâlniri
A unei întâlniri
Îi voi spune cuvinte azurii
Cele care fac oamenii fericiți
O voi striga fără să-i spun pe nume
Sunt probabil demodat
Vântul iernii suflă în aprilie
Îmi place liniștea neclintită
A unei întâlniri
A unei întâlniri.
Nu mai e niciun orologiu, nicio clopotniță
În parc copacii au adormit
Eu revin cu trenul de noapte
Pe peron o văd că îmi zâmbește
Neapărat va trebui să înțeleagă.
Îi voi spune cuvinte azurii
Cuvinte care se zic cu ochii
Toate scuzele care se cer
Sunt ca sărutările furate.
Rămâne o ranchiună ascunsă
Care ar strica clipa fragilă
A regăsirilor noastre
A regăsirilor noastre.
Îi voi spune cuvinte azurii
Cele care fac oamenii fericiți
O poveste de dragoste fără cuvinte
Nu mai are nevoie de protocol.
Și toate discursurile lungi, zadarnice
Ar întuneca oarecum stilul
Regăsirilor noastre
Regăsirilor noastre
Îi voi spune cuvinte azurii
Cuvinte care se zic cu ochii
Îi voi spune toate cuvintele azurii
Toate cele care fac oamenii fericiți.
Toate cuvintele azurii
Toate cuvintele azurii.