Hanul a devenit ruină, drumurile sunt mizerabile,
Sunt însetat, am venit să bea din palmele tale,
Am un secret pentru îndrăgostit, am venit să-l spun,
Nici o voce, nici un „bulbul” (*specie de copac) n-a rămas,
Unde înflorește trandafirul în grădina îndrăgostitului?
Secretul meu e în flăcări, a început să ardă,
E durere de inimă, ce fel de cuvânt e acesta?
Cad pe pragul tău, am venit să stau tăcut,
E durere de inimă, uitarea-i leacul!
Am obosit, am venit să cad la ușa ta,
N-am avut niciun of, dar tu ai devenit oful meu,
N-am avut niciun Dumnezeu, dar tu ai devenit mănăstirea mea.
Ce fel de infern ești? Am venit să ard.
N-ai tu leac pentru problema mea oare?
E bine să lași lumea mincinoasă în mâinile tiranilor?
E bine să lași lumea mincinoasă în mâinile tiranilor?
E durere de inimă, ce fel de cuvânt e acesta?
Cad pe pragul tău, am venit să stau tăcut,
E durere de inimă, asta e clipa!
Sunt pregătit, am venit să renunț la sufletul meu...