Балада про мальви [Balada pro mal'vi] [Romanian translation]

Nalbele dorm pe lângă casă,

luna a ieșit să le legene.

Doar mama mea e trează,

nu poate să doarmă

pentru că mă așteaptă.

O, dragă mamă, nu m-aștepta,

niciodată nu mai vin acasă.

O nalbă mi-a crescut din inimă

și a înflorit din sânge.

Nu plânge mamă, nu ești singură,

războiul a semănat multe nalbe.

Când vine toamna ele îți șoptesc :

dormi, dormi, dormi, dormi.

Mamele au fiii lor iubiți

dar a mea nu are decât nalbe –

nalbele stinghere din fereastră.

Nalbele de la fereastră

au adormit de multă vreme.

Când soarele îți vine în prag

oamenii se vor pleca în față ta.

Plimbă-te pe câmp, nalbele poienilor

îți vor mângâia mâinile.

Viața este un cântec fără de sfârșit,

pentru tine voi trăi din nou în nalbe.

Dacă n-am avut timp să-ți aduc har –

iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă...