~ ~ ~
Femei sublime şi supreme
Femei, atât de dulci, violenţe extreme
Ca un diamant, o diademă
V-o ofer drept emblemă
Un adagio în requiem
Ca să vă spun: "Vă iubesc".
Femeile, Doamne! Vă iubesc,
Femei, atât de dulci, violenţe extreme,
Chiar dacă eu spun blasfemii
Dorinţele voastre sunt baremele noastre
Dorinţele voastre sunt dilemele noastre
Care ne devorează trupul din dragoste
Dacă-mi mai rămâne înc-o speranţă
Ca un foc, ca un far
Prin ceaţa unei lumi barbare
Nu vreau să mai cred decât în femei
Să cânt spre gloria lor
Pentru că într-o zi, graţie lor
Zeiţe, prinţese, renasc
Toţi bărbaţii în suferinţă
~ ~ ~
Femeile, Doamne! Vă iubesc,
Femei, atât de dulci, violenţe extreme,
Chiar dacă eu spun blasfemii
Vă ofer drept emblemă
Un adagio în requiem
Ca să vă spun: "Vă iubesc".
~ ~ ~