Clair obscur [Romanian translation]

Clar obscur

nu iubesc nimic aşa mai mult ca o crăpătură

ce crapă peretele

de rezistanţa sa...

Întunecat şi palid,

fragil şi pur ca un cristal,

transparent, ideal

când mă gândesc la el

Şi stau

nici prea aproape, nici prea departe

pasager clandestin

al unui vis incert

Ştiu că nu e chiar bine

nu aştept nimic

Doar îl voi ţine de mână

A încuiat din două ture

să nu sufăr, să nu plâng

fiindcă el spune că dragostea poate ucide

Clar obscur

nu iubesc nimic mai mult decât pe cel rănit

apărat de un perete

al aparenţelor sale...

Întunecat şi palid

tăios şi greu ca un metal,

îngerul meu, cum te doare

când mă gândesc la asta...

Şi stă

mereu la jumătatea drumului

respingerii, nevoii

sau ce i se-ntâmplă

Ştiu că nu-i e chiar bine

Nu aştept nimic

Doar am să-l ţin de mână...

El va deschide uşa sa într-o zi

să văd cerul, să respir

şi dragostea va intra fără a bătea, fără a bătea în uşă...