200 note [Romanian translation]

O cameră, o fereastră,

Un pat aranjat, o oglindă,

Unde încă-și găsește locul o reflecție de-a ta.

Acum amintirea e asemeni

Unui pian fără voce,

Care cu cât el cântă mai mult, cu atât mai puțin îi aud notele ,

Și deodată, în tăcere, gândul meu

Zboară către acea imagine:

Refren:

Mâinile mele reci și pletele mele

Negre, lungi, pe umeri.

Buzele un pic timide, șopteau:

”Nu mă privi, nu te opri!”

Pielea pe pielea, surâsul tău,

Nu aveau nevoie de cuvinte.

Încă îmi mai amintesc emoția,

În timp ce soarele pleca

Și 200 de note erau în cameră.

Fiecare viață are la timpul potrivit

Destinul său cu care se încrucișează,

Cu care se atinge măcar preț de-o clipă.

Și poate e adevărat că ceea ce porți în tine

E mereu tot ceea ce n-ai mai putut avea în preajma ta,

Și prin urmare încerc să alung urmele

Unei amintiri prea îndepărtate.

Refren (x2):

Mâinile mele reci și pletele mele

Negre, lungi, pe umeri.

Buzele un pic timide, șopteau:

”Nu mă privi, nu te opri!”

Pielea pe piele, surâsul tău,

Nu aveau nevoie de cuvinte.

Încă îmi mai amintesc emoția,

În timp ce soarele pleca

Și 200 de note erau în cameră.

Și așa e viața și al ei drum,

În balanță între regret și remușcare,

Și rămânem să ne vindecăm inimile sfărâmate,

Căci suntem sângele care curge și care inventează iubirea.

Trecutul e trecut, și nu e nimic de făcut,

Îl poți pierde sau îl poți căuta,

În aceste nopți atât de pustii

Și în camera cu 200 de note.