1979 [Romanian translation]

Se agită 1979

Copiii răi nu au niciodată timp

Pe un cablu direct dinspre pe stradă

Tu și cu mine trebuie să ne întâlnim

Gândac de iunie sărind ca o piatră

Cu farurile îndreptate spre zori

Am fost siguri că nu vom vedea niciodată un sfârșit la toate astea

Nici măcar nu-mi pasă să scutur aceste bluze cu fermoar

Și nu știm

Unde se vor odihni oasele noastre

În ţărână cred

Uitată și absorbită pe pământ de mai jos

Traversează de două ori locul liber și plictisit

Nu sunt siguri ce avem în magazin

Morfina orasului alunecând în jos pentru a vedea

Nici măcar nu ne pasă atât de neliniştiţi cum suntem

Simţim tragerea spre ţara celor 1000 de vine

şi am turnat ciment, ne-am lamentat şi asigurat

luminilor şi oraşelor de dedesubt

mai repede ca lumina sunetului

mai repede decât credeam că vom merge

prin sunetul speranţei...

Justine n-a ştiut nicicând regulile

s-a înhăitat cu tâmpiţii şi ciudaţii

nicio cerere de iertare n-a făcut

te ştiu mai bine decât vrei să mă faci să cred...

Nici măcar nu-mi pasă să scutur aceste bluze cu fermoar

Și nu știm unde se vor odihni oasele noastre

În ţărână cred

Uitată și absorbită pe pământ de mai jos

Strada încălzeşte urgenţa sunetului

Din ce vezi, nu-i nimeni împrejur...