Merci, Becaud lyrics

Pentru primul prieten şi nou Prometeu

ce a prins şansoneta în sufletul meu

care cântă şi arde, şi cântă mereu

şi arde mereu, mereu...

Care mâine s-ar stinge şi n-ar avea sens

Fără Piaf sau Trenet, Chevalier sau Brassens

Fără Brel, Aznavour, Yves Montand şi Greco

Louise Tanguay, Patachou, fără tine, Becaud

Pentru cercul de aur ce va străluci

pentru toţi trubadurii ce-au fost şi vor fi,

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...

Pentru-un om însetat care singur şi-a luat

portocala visată, teribil păcat,

Hăituit de un strigăt ce urcă turbat

"Tu, tu ai furat, ai furat!!"

Pentru pomii-nsetaţi care-n sus au privit

pentru ziua când ploaia-n sfârşit a venit

pentru ce ţi-a lăsat un prieten pierdut

pentru cel ce-a trădat şi tu nu l-ai crezut

Pentru toate-amintirile ce vor zâmbi

spre mirajul de aripi de peste Orly

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...

Pentru-un puşti pistruiat ce-ntr-o seară ţi-a zis

că ar vrea un balon mare cât un Paris

şi încă un câmp de baloane de tine trimis

colorate ca-n vis, ca-n vis...

Pentru-un cântec de leagăn în care-ai şoptit

o poveste frumoasă la ceas ofilit

O poveste cu îngeri şi buni vrăjitori

ce-a făcut să visăm, să visăm uneori

Pentru zborul înalt al lui Exupery

şi-nţeleptul său prinţ care-n noi va trăi

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...

Pentru-un toreador victorios aclamat

şi de cruda mulţime în slăvi înălţat

pentru taurul mort ce-n arenă-a lăsat

nisipul curat, sângerat...

Despre primul concert, aminteşte-ţi, Gilbert,

de Varşovia, de sânge, de foc şi de fier

De Chopin, de profesorul, de pianist

şi de paşii pierduţi şi de sufletu-i trist

Pentru tot ce ştiai şi acum nu-i mai ştii,

pentru cum mi-ai cântat pătimaş într-o zi,

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...

Şi acum pentru strigătul tău disperat

când şi tu fără lacrimă te-ai întrebat

ce-ai să faci fără ea, a rămas de-ncercat

ce mai e de sperat, de sperat

Pentru oamenii noştri pieriţi în pârjol,

italianul, francezul şi pentru spaniol,

pentru-acel impozant directeur general

confruntat cu un iepure mic şi banal

pentru cel ce-a iubit-o atât pe Marie

pentru ghidul cu păr auriu, Nathalie

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...

Poate cântecul meu n-a ştiut, n-a găsit

ce cuvinte s-adune şi-acum la sfârşit

îţi voi spune de ce te-am cântat şi vorbit

şi de ce te-am iubit, te-am iubit

Datoria-ntre tine şi mine şi noi

n-ai putut bănui cum ar fi, dar apoi

o inimă mare-ai zvântat şi-ai bătut

cum o mare de inimi cu tine-a bătut

Pentru tine prietene care ne ştii

pentru gândul că ai să mai fii

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...

Merci, Becaud,

Merci, Becaud,

Merci...