Dar-ar naiba-n tine, dragoste!
Ce te ții mereu numai de mine?
Tu ești pentru mine o pacoste,
Și nu pot ca să mai scap de tine.
Ai venit când nici nu mă gândeam
Și ai aprins în suflet vâlvătaie,
Nu mănânc, și noaptea somn nu am
Pentru tine, dragoste bălaie.
Te-ai așezat la inimioară
Și ai făcut ca să mă doară
Mult mi-e necaz și mi-e rușine,
Dar-ar naiba, dragoste, în tine!
Fir-ai tu să fii de dragoste!
Și mai rău să te blestem îmi vine,
Cât mai sunt atâtea suflete,
Cum de mă găsești tocmai pe mine?
Sunt atâtea alte fete-n sat,
Mândre, frumoase din cale-afară,
Tocmai peste mine tu ai dat;
Dragoste, să fii mereu de ocară!
Glumesc băieții, și au dreptate,
Iar fetele îmi râd în spate,
Mult mi-e necaz și mi-e rușine,
Dar-ar naiba, dragoste, în tine!
În drumul meu, a fost odată
O dragoste nevinovată;
De-atunci oftez și nu mi-e bine,
Dar-ar naiba, dragoste, în tine!