În grădina casei mele e copacul
Care cântă şi pe frunze şi pe vânt,
Care ştie tot ce-mi place şi ce simt,
Care ştie cântecul ce-n gând îl cânt.
În grădina casei mele e copacul
Care-mi spune să fiu mândră cum e el,
Care-mi spune să-mi ţin fruntea dreaptă tot mai sus,
Fie ploaie, fie soare, fie nori,
Tot ca el.
Copacul demn se-nalţă în grădina mea
Încărcat de roade şi de noaptea grea,
Au încercat duşmani să-l culce la pământ
Şi să-l ştie-ngenuncheat.
Copacul demn se-nalţă în grădina mea,
Ameţit de soare, de lumina grea.
Acest copac e trup din trupul ţării sfânt
Şi-o fi veşnic pe pământ.
= =
În grădina casei mele e copacul,
Stă de pază şi la bine şi la greu,
Simt în braţe lemnul tare şi-l sărut mereu
Şi copacul se transformă dintr-o dat':
Sunt chiar eu!
Copacul demn se-nalţă în grădina mea,
Ameţit de soare, de lumina grea,
Acest copac e trup din trupul ţării sfânt
Şi-o fi veşnic pe pământ.
Copacul demn se-nalţă în grădina mea,
Ameţit de soare, de lumina grea,
Acest copac e trup din trupul ţării sfânt
Şi-o fi veşnic pe pământ.
Copacul demn...