Am primit scrisoarea ta îm care-mi scrii
"Te iubesc la fel de mult ca-ntotdeauna
şi sunt sigur că nici tu nu m-ai uitat..."
Hm-hm...Ba te-am uitat, te-am uitat...
Nu mă mai gândesc la tine...
Nu mai eşti în inima mea
Eşti acum un om ca oricine
am uitat tot ce ne lega
Am uitat c-am fost odată
umbra care te urmărea
şi c-atunci m-aş fi dat viaţa toată
pentru o singură vorbă de-a ta
Să ştii c-am uitat grădina mică
în care zi de zi ne întâlneam
Să ştii c-am uitat şi ziua când mi-ai dat
buchetul de liliac ce mi-l doream...
Vezi, dragă...
Nui mă mai gândesc la tine
şi te-am scos din inima mea
Acum, vezi prea bine, e tot ce-ţi povestesc
că astăzi nu te mai iubesc
E-adevărat, mai port şi astăzi la mână brăţara pe care mi-ai dat-o de ziua mea...
Şi când zâmbeşte din ramă fotografia ta....
tu poate crezi când vorbesc aşa,
că mi-e dor de tot ce-a fost cândva?
Tu poţi să crezi ce vrei tu,
dar eu ştiu că nu...
Nu mă mai gândesc la tine...
Nu mai eşti în inima mea
Eşti acum un om ca oricine
am uitat tot ce ne lega
Am uitat c-am fost odată
umbra care te urmărea
şi c-atunci m-aş fi dat viaţa toată
pentru o singură vorbă de-a ta
E drept că mi se-ntâmplă câteodată
să vreau să uit şi să nu pot uita
Îmi spun că n-are rost,
că tot ce-a fost a fost
dar tot eu îmi răspund că nu-i aşa,
şi-atuncea...
Văd că mă gândesc la tine
că mai eşti în inima mea
zadarnic fug d emine
şi-ncerc să m-amăgesc
că tot pe tine te iubesc
şi tot la tine mă gândesc...