Poate-o să te mire că ți-am scris...
Ți-am scris așa, pentru că...
Aștept vești de la tine,
Aștept, aștept...
Spune-mi de ce mi-ai scris,
Omul meu cel drag?
Toamnei oprite în prag,
Poarta i-ai deschis.
Toamna cu lacrimi și dor,
Toamna amintirilor,
Cântecul visului frânt,
Spulberat în zări și-n vânt.
Știi că mi-ești drag și azi
Ca și altădat'.
Poate că ai glumit, să vezi
Dacă te-am uitat.
Nu, nu are rost să-ți răspund,
Poate c-ai glumit și-acum.
Spune-mi, răspunsul cum,
Cum să mi-l ascund?
Omul meu drag dintr-un vis de demult.
Lasă-mi uitarea, cel puțin uitarea...
Mi te-a luat vântul, mi te-a dus zarea.
Lasă-mă dorul să nu-l mai simt,
Toamna să privesc în înalturi cocorii,
Frunzele toamnei să le număr în gând,
Cum număr și anii...dar nu vreau să plâng
Și-ți dau amintirea în schimbul uitării...
Spune-mi de ce mi-ai scris,
Cum de mi-ai mai scris?
Drum amintirilor iarăși le-ai deschis.
Toamna, cu lacrimi și dor,
M-așteaptă iar în prag.
Spune-mi de ce mi-ai scris,
Omul meu cel drag?
Spune-mi de ce mi-ai scris?
De ce... de ce mi-ai scris?