Desfrunzirea iubirii lyrics

Hemoragie de poezie

În perspectiva cărămizie

A toamnei care abia mai poate

Să poarte-n braţe frunzele toate,

Şi să le plângă, şi să la culce –

Amară carne, dragoste dulce.

Sângele nostru, plinul de viaţă,

Sparge văzduhul şi se agaţă

De toţi cocorii închipuirii...

Unde e mirul, unde sunt mirii

Verii de aur şi de otravă,

Fiară bătrână, crudă otavă...

Trupul meu, iată, prinde să zboare;

Ce te mai leagă, ce te mai doare?

Spune-mi, iubito, şi lasă-ţi gândul

Să rătăcească zile de-a rândul

Prin labirintul fără ieşire,

Decât la starea de prăbuşire...

Desăvârşită şi dureroasă –

Urâte riduri, toamnă frumoasă.