Unde se termină cerul și unde ești tu?
În micile lucruri pe care nu le voi avea niciodată
Viața e ca un fulger, eu ca un cutremur
Pentru că-mi fac loc ca să nu rămână loc
Unde se termină cerul sunt și greșelile mele
Iar acele nesiguranțe pe care știai să mi le tratezi
Când sunt singur și nu mai e gălăgie
Timpul arde timpul cui își complică viața
Încă nu mă uit în spate, nu știu să aștept
Întind brațele să zbor dar nu știu să-mbrățișez
În mijlocul acestei mulțimi nu-mi pasă de nimic
Cred că încă ești aici
La viteză maximă nu mai simt șocul
Nu mă voi obișnui niciodată
Nu, nu mă voi obișnui
Spun că așa e viața, la un metru de aici
Dar la viteza asta nu mai simt șocul
Unde se termină cerul, încă mai suntem
Unde nu pătrunde soarele, ca în metrou
Eu care am pierdut timpul, cheful de-a visa
Nu știu să te uit ca să nu uit
Unde se termină cerul, poate te voi revedea
Voi trăi altă viață, împreună altă viață
Vreau să fie frumoasă, vreau să fie dulce
Precum chipul tău absorbit când mă strigai pe nume
Când ziceai că la urmă nu conta nimic
Și indiferent de tot răul, zâmbeai mereu
Iar acum rămâne doar cerul negru
Te caut în casă dar nu e nimeni
La viteza asta nu mai simt șocul
Nu mă voi obișnui niciodată
Nu, nu mă voi obișnui
Spun că așa e viața, la un metru de aici
Dar la viteza asta nu mai simt șocul
Afară e întuneric iar înăuntru târziu
Iar eu știu unde să te caut
În ierni și-n culoare
Ca să opresc puțin durerea
Nu-i timp, nu-i loc
Și mai ales nu mai ești tu
Unde se termină cerul nimic nu se poate termina
Încă port semnele, o altă cicatrice
Viața e așa cum e, trebuie să te obișnuiești să numeri respirațiile
Să verifici pașii
Unde se termină cerul am scris o piesă
Care va vorbi de noi dar fără numele tău
Viața e așa cum e
Trebuie să te obișnuiești să nu ai aer
Să te saluți
La viteza asta nu mai simt șocul
Nu mă voi obișnui niciodată
Nu, nu mă voi obișnui
Spun că așa e viața, la un metru de aici
Dar la viteza asta nu mai simt șocul