Nemurirea lyrics

Mormintele ne-aşteaptă cu gurile căscate.

Şi mergem toţi spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,

Cum merg hipnotizate gazelele de fum,

Spre şerpi cu solzi de aur şi ochi de nestimate.

Iubire, ură: viaţă. Lumini de chihlimbar

Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,

Ce, prăbuşite-n beznă, or fi ducând cu ele

O altă lume – netrebnic furnicar!

Îşi mistuie şi sorii fierbintea lor plămadă

Şi-ngheaţă (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,

Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),

Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.

Şi nici gândim că-n haos îşi va găsi-mplinirea

Pământul, când prin spaţii va trece rotocol.

Va fi-nsemnând o clipă şi el o dungă-n gol,

Şi va muri cu viaţa atunci şi Nemurirea.