Când va veni declinul lyrics

Cu mâini învineţite de umblet lung prin ger

Voi reintra în mine când va veni declinul;

Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher,

Firida unde arde c-un foc nestins Divinul.

Şi flăcării voi spune: "Fior al caldei firi,

Joc viu ori şovăielnic de galbenă maramă,

Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri,

Uşoară şi fierbinte văpaie, te destramă;

Redă nemărginirii fugarul tău mister...

Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă,

Prin sure şi înalte pustiuri de eter

Desfăşură pe hăuri o horbotă aprinsă.

Deasupra ta, deasupra haoticului drum,

Cupolele nocturne te-or strejui hieratic;

Iar tu vei fi parfumul lunecător, de-acum,

Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic.

Curând, sub faldul umbrei nu vei mai desluşi

Nici recea Astartee, nici încruntata Gee...

Doar spuza sidefată în depărtare, şi

În preajmă – goana unor năluci opiacee.

Vulturi de flăcări, aştrii spre tine s-or purta.

Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre

Şi bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta

Cum altădată boarea pădurilor terestre.

Respiră, creşti mai vastă... în plasma unde doar

O singură năvală de năzuinţi se-aprinde,

Asemeni unei mare şi lacom protozoar,

Înmugurindu-ţi braţe, în noapte le întinde.

Al tău, al tău, cuprinsul întregului dintâi,

Din negura-Andromedii la sorii din Centaur,

Stăpânitoare, soarbe tot cerul, şi rămâi

Prin marea de funingini năvodul plin cu aur.