Milogul lyrics

Cerșea la colț un slăbănog

în zdrențe, slut și fără dinți.

Neguțătorul de arginți

gândi, zărindu-l pe milog:

eu nu dau mila mea obol

acestui trântor de prisos.

Și-ntoarse rânjetu-i câinos

rămasului cu mâna-n gol.

Trecu maestrul glorios

al farmecului triumfal

cu spiritul în ideal

și-a zis văzând pe zdrențuros:

e-atât de slut și mă-nspăimânt

eu, magul purei frumuseți!

Și-ntoarse recele dispreț

rămasului cu mâna-n vânt.

Trecu predicătorul sfânt

grăbindu-se către amvon

vijelios ca un ciclon

să se dezlănțuie-n cuvânt,

s-aprindă mila din altar

de soarta celui slăbănog,

dar ocoli pe-acest milog

cu mâna-ntinsă în zadar.

Târziu când noaptea cobora,

sosi o umbră ca-n icoane,

pe mâini cu semne de piroane

și-o inimă ce sângera.

Pe chipul ars de chin și vai

oftând îl sărută fierbinte

cu veșnicie în cuvinte:

tu azi vei fi cu Mine-n Rai!