Amiaza lyrics

Din zorii dimineţii şi până adineauri

Se-nveseli văzduhul de ştrengării de grauri,

Şi ciocârlii în aer văzui cum îndoiesc

Din cântece şi sboruri frânturi de arabesc.

Şi grânele, mişcate de mâni aeriene,

Îşi clătinau comoara şi mii de buruiene

Cu spicele de aur cântară-n simfonie...

Acum din cer apasă o grea monotonie.

Le-a înnecat pe toate o linişte profundă,

Deşerturile zării lumina le inundă.

Colinele-albăstrite şi-nvinse de dogoare

Molatica lor lene şi-o trândăvesc la soare.

Sorbind nemărginirii visări de raze pline,

Dorm toate-acum, - e clipa uitărilor de sine.

În aerul ce fierbe în unde săltăreţe,

Din repezi tot mai repezi, din creţe tot mai creţe,

Se risipeşte parcă tot sufletul naturii

Topit de ne-ndurarea luminii şi-a căldurii.

Ca din fântâni ascunse în tainiţele firii

Curg slobode pe lume tăcerile-adormirii

Şi-n greaua lor năvală treptat au aiurit

Vieaţa-mprăştiată în largul nesfârşit.