Blesteme [Spanish translation]

Prin undele holdei şi câmpi de cucută,

Fugarii au ajuns în pustie

La ceasul când luna-n zăbranice, mută,

Intră ca un taur cu cornu-n stihie,

Şi gândul meu gândul acestora-l ştie :

În împărăţie de beznă şi lut să se facă

Grădina bogată şi ograda săracă.

Cetatea să căda-n nămol,

Păzită de spini şi de gol.

Usca-s-ar izvoarele toate şi marea,

Şi stinge-s-ar soarele ca lumânarea.

Topească-se zarea ca scrumul.

Funingini, cenuşă, s-acopere drumul,

Să nu mai dea ploaie, şi vântul

Să zacă-mbrâncit cu pământul.

Subolii şi viermii să treacă pribegi

Prin stârvuri de glorii întregi.

Să fete în purpură şoarecii sute.

Gângănii şi molii necunoscute

Să-şi facă-n tezaur cuibare,

Sătule de aur şi mărgăritare.

Pe strunele de la viori şi ghitare

Să-ntinză păianjeni corzi necântătoare.

Întâi, însă, viaţa, bolind de durată,

Să nu înceteze deodată,

Şi chinul să-nceapă cu-ncetul.

Să usture aerul greu, ca oţetul.

Să şchioapete ziua ca luntrea dogită,

Să-ntârzie ora în timp să se-nghită,

Şi, nemărginită, secundă

Să-şi trecă prin suflet, gigantica undă :

Pe sârma tăioasă-a veciei, în scame

Şi rumegătură să vi se destrame.

Gâtlejul, fierbinte de sete,

Să cate scuipat să se-mbete,

Şi limba umflată-ntre buze

Să lingă lumina şi ea să refuze,

Şi-n vreme ce apă din seşuri se strânge,

Să soarbă-n mocirla copitelor sânge.

Şi strugurii viei storşi cu muşcătură

Să lase în gură coptură.

Coboară-se cerul, furtuni de alice

În câmp să v-alunge cu stelele-n bice.

Despice-se piatra în colţi mici de cremeni,

Vârtej urmărindu-i pe semeni.

Odihna cerându-i, pământul să-nţepe

Ivindu-se şerpii când somnul începe.

Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,

Te blestem să te-mpuţi pe picioare.

Să-ţi crească măduva, bogată si largă,

Umflată-n sofale, mutată pe targă.

Să nu se cunoască de frunte piciorul,

Rotund ca dovleacul, gingaş ca urciorul.

Oriunde cu zgârciuri ghiceşti mădulare,

Să simţi că te arde puţin fiecare.

Un ochi să se strângă şi să te sugrume

Clipind de-amăruntul, întors către lume,

Celalt să-ţi rămâie holbat şi deschis

Şi rece-mpietrit ca-ntr-un vis.

Cand ura te-neacă şi-ţi scânteie-n oase

Să vrei peste mie, să poţi pân'la şase.

Necazul tău mare să dea voce mică,

Să urli, să n-auzi, să vezi că ţi-e frică.

Iar ţie, jilavă gingaş gânditoare,

Să-ţi fie şezutul cuprins de zăvoare.

Ficatul un cui să-ţi frământe,

Urechea să ţipe si nasul să-ţi cânte.

Să-ţi crape măsele-n gură

Şi dinţii cu detunătură.

Să-ţi pută sărutul, oftatul să-ţi pută,

Mormântul cu mocirla stătută.

O unghie pe săptămână

Să-ţi coacă la câte o mână,

Şi-n zilele de sărbătoare

Un deget şi de la picioare.

De pofte să-ţi sece obrazul,

Să-ţi iasă cocoaşă

Şi gâlci şi cucuie-n cămaşă.

Buricul bubat din născare

Să-ţi sângere sub cingătoare.

De glezne târâş să-ţi atârne

Ghiulele de capete cârne,

Rânjite, scrâşnite şi nerăzbunate :

Măceluri, osândă, păcate ...