13 strofe despre mancurţi [Spanish translation]

Ei ne hăcuiră graiul

Şi doina, şi harta!

Ei, care astăzi vânează

„Literatura şi Arta!“

Ei datina o spurcară

Barbar şi sinistru!

Ei, care astăzi adulmecă

Revista „Nistru“!

Ei gâtuiră prădalnici

Biserici frumoase!

Ei ne răstigniră pe crucea

Lui ’46!

Ei ne-au mânat spre Siberii

Cu pistolul din urmă!

Ei ne-au scos din ogradă

Văcuţa şi turmă!

Ei au dus omul la ocnă

Pentru trei ciocălăie!

Ei ne remodelează fiinţa

Pe diferite ilăie!

Ei pe dealuri lăsară

Să năvălească tutunul

Ca friţul cel fără de milă

Cu tancul şi tunul!

Ei marchează locul

Unde-n ţărâna mănoasă

Se va crăci uzina

Ca la dânsa acasă!

Ei otrăvesc pământul

Şi izvorul, ah, bietul.

Ei sunt gata să tragă

În cei care-şi cer alfabetul!

Ei linguşesc străinul

Cu struguri şi glume!

Ei spun: „zdrasti“

Propriei mume!

Ei spun că Ştefan cel Mare

Armonia urbană o strică.

Ei ne-au minţit la şcoală

Că nu avurăm nimică!

Ei se urcară pe ghebul

Numelor noastre strâmbate

Să ne anunţe că-n poartă

Viitorul cel mare bate!

Ei printre mormintele noastre

Cu medalia-n dinţi, cu folosul,

Aleargă în cuşti fericiţi

Ca javra cu osul!

Ei prin lacrimă graniţi

Trag şi-n două o taie!

Ei, înnodaţii neruşinării!

Huideo, potaie!