Carul tau, alb, se anina de cer
Soare, deschide-mi fereastra,
Umbrele prelungi tu poti sa le alungi
Sa vad cum zboara maiastra!
În drumul tau, peste câmpuri si vai,
Spicele cânta domoale,
Din culcusul lor nadejde si fior
Trec porumbeii spre soare,
Copilul meu, sa râzi si sa cânti,
Lumea s-a luminat,
Îti sunt dator cu-o raza si-un zbor,
Aripi de pace ti-am dat.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.
Ţi-ai prins în par petale de flori,
Toata lumina din soare,
Roua e a ta în zori va astepta,
Te va însoti pe carare,
Zborul înalt, pe-albastru de cer,
Norul l-a îndepartat
Voi, oameni mari,
Pastrati zorii clari, sa bata vântul curat.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.