Un om, odată, a plecat;
și-a tot dorit atât să meargă!
Curând, de… el s-a-mpiedicat,
când a văzut că toți aleargă…
De cei deștepți el s-a ascuns,
căci nu avea idei, defel,
și să alergi nu-i de ajuns
când nu ai niciun țel.
Nu căuta zile pierdute,
nu sta, aiurea, cu capul în nori;
când vrei ceva, nu spune multe,
toți ceilalți sunt mult prea nerăbdători.
Aleargă într-una, dar mult chibzuiește;
doi iepuri deodată - fii sigur - nu prinzi!
Aleargă când lumea la tine privește,
tu ești eroul când de tine depinzi.
Și omul nostru s-a gândit
că fără noimă-a tot umblat
și o idee i-a venit:
cu ceilalți a alergat!
Învață să n-ocolești prea mult în viață,
căci e mai bine drumul drept să-l urmezi;
acceptă azi și o povață,
doar nu ești singur, încearcă să vezi!
Un om, odată, a plecat;
și-a tot dorit atât să meargă!
Curând, de… el s-a-mpiedicat,
când a văzut că toți aleargă…
Dar, într-o zi, el s-a gândit
că fără rost a tot umblat
și o idee i-a venit:
cu ceilalți a alergat!
Învață să n-ocolești prea mult în viață,
căci e mai bine drumul drept să-l urmezi;
acceptă azi și o povață,
doar nu ești singur, încearcă să vezi!
Aleargă într-una, un rost fă-ți în viață:
să mergi spre soare și în tine să crezi.
Aleargă într-una, din orice învață;
drum în lumină e bine să vezi…
Aleargă într-una, dar mult chibzuiește;
doi iepuri deodată - fii sigur - nu prinzi!
Aleargă când lumea la tine privește,
tu ești eroul când de tine depinzi.