A căzut o frunză-n calea ta...
Rătăcind pe-a vântului aripă,
Ai zărit-o și în aceeași clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige-n urma ta
Nici puteri să spună cât o doare
Și-a rămas pierdută pe cărare
Și ploi și vânt trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ și se-ntreba
Ce-ar face dacă vântul ar lua-o
Și o clipă-n poală ta ar așeza-o ?
Dar a rămas acolo undeva...
A căzut o frunză-n calea ta...
Și cine știe câte-or să mai cadă ?
A căzut o frunză-n calea ta...
Rătăcind pe-a vântului aripă,
Ai zărit-o și-n aceeași clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige-n urma ta
Nici puteri să spună cât o doare
Și-a rămas pierdută pe cărare,
Ploi și vânt trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ și se-ntreba
Ce-ar face dacă vântul ar lua-o
Și o clipă-n poală ta ar așeza-o ?
Dar a rămas acolo undeva...
A căzut o frunză-n calea ta...
Și cine știe câte-or să mai cadă,
Dar n-ai să ști nicicând
Și nu-ți va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu...