Ca doi prosti,
Am fost si acum ti-e greu sa recunosti
Ca doi nebuni,
Priveam pamantul de pe alte lumi
Magia de secunda cat o vesnicie
Sarut cu praf de stele, unii zic chimie
Infinitul meu de ganduri ce-mi faci tu mie
Mi-am ales si stele chiar o galaxie
Si am facut din cer o intreaga poezie
Infinitul meu de ganduri ce-mi faci tu mie
Unde am ajuns noi doi, ce ne desparte
Eram atat de aproape cel mai departe
Unde am ajuns noi doi, nimeni nu poate
Eram atat de aproape cel mai departe
Poate ne-am iubit o secunda si a trecut prea repede
Dar eu nu pot sa las in urma, tot retraiesc momentele
Poate ca asa a fost sa fie, poate ca asa se scriu povesti
Si cineva a avut un plan sa, sa te intalnesc, sa ma intalnesti
Si lumea-i atat de mica, intre noi oceane de liniste
Eu inca te astept pe planeta mea, sa ne bucuram de priveliste
Sa nu te ratacesti, aprind si luna
Calatoresti mii de vieti intr-una
Eu sunt aici chiar daca nu ajungi
Te astept pentru totdeauna
Unde am ajuns noi doi, ce ne desparte
Eram atat de aproape cel mai departe
Unde am ajuns noi doi, nimeni nu poate
Eram atat de aproape cel mai departe
Se despart si marile se astupa muntii acum
Plang si florile, foc si ploaie si tu stii
Pamantul e o jungla fara dragoste
Cand nu ne avem unu’ pe altu’ nu e pace in suflete
Se crapa soarele, vantu’ aduce gheata
Se sparg si norii, iar noaptea e dimineata
Fara tine totul e pe dos,
Fara cale de intors
Unde am ajuns noi doi, ce ne desparte
Eram atat de aproape cel mai departe
Unde am ajuns noi doi, nimeni nu poate
Eram atat de aproape cel mai departe