Fiecare cuvânt e o minciună,
Fiecare inimă e infidelă,
Sufletul e trist, nenorocit,
Sufletul e tăcut, ezitant.
”Ieși, du-te!”, spune diavolul,
”Pleacă tăcut fără un sunet”
Și...când pleci,
Să nu crezi că vor plânge și vor tânji după tine.
Din lumea asta,
De la prieten și de la dușman,
Mi-e de-ajuns,
Plec!
Cu păcatele mele,
Cu faptele mele bune,
Să caut norocul meu,
Plec!
Chiar dacă în timp
O durere subtilă îmi pătrunde în inimă
Și un foc misterios apare
Să mă ardă, tot plec!
De la viața asta,
De la iubire și de la pasiune,
Mi-e de ajuns,
Plec!
Cu păcatele mele,
Cu faptele mele bune,
Să caut norocul meu,
Plec!
Fiecare sentiment e uzat,
Fiecare privire e fără sens,
Sufletului îi ajunge, s-a săturat.
Sufletul s-a prăbușit înainte de vreme.
”Ieși, du-te!”, spune diavolul,
”Pleacă tăcut fără un sunet”
Și...când pleci,
Să nu crezi că va țipa cineva după tine ”stai”.