Trebuie să fi fost el.
Doar o întrezărire a unui chip în mulţime,
Atât a fost de-ajuns.
Inima mea o ia la goană.
Rămân în transă,
În timp ce mă holbez la spatele unui autobuz,
Ştiind că n-are rost să neg:
Nu mă pot gândi decât la noi.
Refren:
Povestea unei inimi,
Întreaga mea poveste,
Apoi mi-ai răpit
Fiecare rând glorios.
Eram în siguranţă şi la căldură,
Iar acum sunt afară, în frig,
Şi ştiu că n-ar fi trebuit să-mi spun povestea.
Povestea unei inimi:
M-am deschis larg,
Cu paginile necitite încă,
Unde cerneala nu se uscase.
Toate emoţiile înăbuşite înăuntrul poveştii mele.
Încerc să rezist,
Dar imaginile continuă să apară.
Atâţia ani au trecut,
Şi sunt tot fără apărare.
Casa de lângă lac,
Mâinile lui odihnindu-se o vreme pe vâsle,
Vorbind cu o convingere tăcută,
Descuind cu grijă uşi.
[Refren]
Oare m-a observat
Sau doar mi-am imaginat,
Punând un chip pe un străin,
Un chip pe care mi-l amintesc din ce în ce mai greu.
Fără a renunţa deloc, te caut pretutindeni.
Timpul se scurge şi tristeţea a luat locul disperării.
Într-un fel, tu rămâi cu mine până când moartea ne va despărţi,
Ca o umbră, adânc în inima mea, pe vecie.
Povestea unei iubiri,
M-am deschis larg,
Cu paginile necitite încă,
Unde cerneala nu se uscase.
Spulberată şi pierdută în iubire,
Ce era să fac?
A trebuit să-ţi citesc povestea mea.
Povestea unei iubiri,
O poveste doar a mea,
Apoi mi-ai răpit
Fiecare rând glorios,
Toate emoţiile înăbuşite înăuntrul poveştii mele.
[Refren]