Dacă n-aş mai putea zice nimic,
Ţi-ai întors spatele şi–ai plecat,
Rămân amorţită lăuntric, mă gândesc la tine,
Nu ştiu să trăiesc decât împreună cu tine.
Ne-am mişcat prea repede, dar nu am văzut semnele,
Aş încerca să dau timpul înapoi,
Încerc să aflu de la tine un motiv pentru care
Iubirea pe care-am avut-o a trecut pe lângă mine.
Şi pe măsură ce soarele ar apune, tu te-ai ridica,
Ai cădea din cer în paradis,
Nu mai există lumină în inima ta pentru mine?
Ţi-ai închis ochii, nu mai vezi.
Între mine şi tine nu au existat minciuni,
N-ai spus nimic din ce ştiai,
Dar tot mai era ceva în ochii tăi
Ce m-a lăsat neajutorată şi paralizată.
Mi-ai putea da un milion de motive, ai schimba lumea şi ai schimba fluxul,
N-ai putea să-mi dezvălui secretele inimii şi minţii tale
În întunericul ce mă-nconjoară nu mai există linişte sufletească
Vorbele tale grele mă neliniştesc, lasă în urmă gândul de-a fi împreună.
Mi-ai putea da un milion de motive, ai schimba lumea şi ai schimba fluxul,
N-ai putea să-mi dezvălui secretele inimii şi minţii tale
În întunericul ce mă-nconjoară nu mai există linişte sufletească
Vorbele tale grele mă neliniştesc, lasă în urmă gândul de a fi împreună.