Să stăm o vreme în acest bar,
Ca să vorbim în tihnă;
Să aruncăm o privire de aici
La tot ce am putut salva.
Să facem un bilanț al trecutului,
Ca niște parteneri ruinați, fără ranchiună.
Să vorbim, fără a da vina unul pe altul,
Căci în final am salvat ce e mai bun.
A trecut doar un an,
Și acel adio și-a deschis rana.
Un an, nu mai mult, un an gri,
În dragostea noastră el a durat o viață.
Cu lentoare creștea
Spectrul decăderii,
Umbra de ieri
Ne-a învăluit,
Și să luptăm n-am reușit.
Nu vezi că țip fără să vreau,
Pentru că nu-mi pot stăpâni
Această amărăciune care mă îneacă?
Iartă-mă, nu mă pot abține,
Inima mi s-a deschis larg.
Nu vezi că țip fără să vreau,
Pentru că nu-mi pot stăpâni
Această amărăciune care mă îneacă?
Iartă-mă, nu mă pot abține,
Inima mi s-a deschis larg.