Şi îi faci faţă cu un zâmbet,
Nu ai de ce să plângi
Căci un fleac e mai mult decât atât.
Îţi vei mai aduce aminte numele meu
Şi de luna în care a început totul?
Mă vei elibera cu un sărut?
Am încercat să devoalez totul?
Dacă am făcut-o, cum am putut eşua?
M-am temut de consecinţe?
Ameţit de cuvinte neimportante,
Confortabil în mintea mea.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Acum i-ai dat formă acelei ceri lichide,
Ai potrivit-o cu crăpături de crater,
Plăcut devotament, plăcerea mea.
O, eşti aşa de drăguţă,
Iar simplii fiori daţi de carne şi de piele
Mă vor aţâţa de-a lungul nopţii.
Nu-mi place să te las expusă,
Dacă ai nevoie de mine eu o să fiu aici,
Să nu mă dezamăgeşti niciodată.
Ameţit de cuvinte neimportante,
Confortabil în mintea mea.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Şi ţi-am atins chipul,
Minte narcotică de la leneşa Mary-Jane
Şi ţi-am strigat numele,
Aşa cum un dependent de cocaină
Strigă după chestia pe care mai degrabă ar da vina.
Şi ţi-am atins chipul,
Minte narcotică de la leneşa Mary-Jane.
Şi ţi-am strigat numele,
Cocaina mea.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Nu mă deranjează,
Aşa cred,
Te voi lăsa să pleci.
Nu mă deranjează…