M-ai chemat din camera ta de hotel
toată plină de dragoste pentru cineva pe care-ai întâlnit
şi spunându-mi cât de rău îţi pare că vei pleca aşa de curând
şi că ţi-e dor de mine uneori când eşti singură în camera ta,
Oare nu mă simt şi eu singur?
N-ai niciun drept să mă-ntrebi cum mă simt
N-ai niciun drept să-mi vorbeşti atât de frumos
Nu putem fi împreună ţinându-ne de timp
Aşa că de acum vom trăi vieţi separate
Ei bine, mă ţin să nu te las să pleci
şi dacă ai pierdut iubirea pentru mine, niciodată nu ai arătat-o
Nu era cale de compromis
aşa că acum trăim
(acum trăim...)
vieţi separate...
E atât de tipic, dragostea duce la izolare
ca să-ţi faci acel zid
(să faci acel zid)
Da, faci acel zid
(faci acel zid)
şi îl faci mai puternic.
Nu, n-ai niciun drept să mă întrebi cum mă simt
N-ai niciun drept să-mi vorbeşti atât de frumos
Într-o zi m-aş găsi privindu-te în ochi
(aş putea)
Dar de acum, vom trăi vieţi separate
Da, de acum, vom trăi vieţi separate...
Vieţi separate...