E atât de frumoasă armonia,
În această nouă casă a noastră!
Pare un pic ca un miracol.
Această grădină e fără margini,
Ne desparte doar pe noi de lume,
În timp ce tu bei cu rândunicile.
Eu, între flori proaspete și călătorii, eu
M-am întors mereu,
La timp, din fericire,
Pentru a-ți reda luna
Pe care mi-o dai.
Fără să știi mi-o dai,
Fără să-ntrebi, mi-o dai.
Ajungem unde vrei tu.
Ai ceva înăuntrul tău,
Care merge, care merge, care merge.
Ai ceva înăuntrul tău,
Care repară, când totul pare terminat.
Tu declari mereu puțin,
Doar cât îți ia să faci o poză,
Și nu te abați de la reguli.
Eu, între cântece și călătorii, eu
M-am întors mereu,
La timp, din fericire,
Pentru a-ți reda voința
Pe care mi-o dai.
Am preferat viața ta,
Și reușesc s-o fac aproape a mea.
Această viață a ta e grea.
Ai ceva înăuntrul tău,
Care merge, care merge, care merge.
Ai ceva înăuntrul tău,
Care repară, când totul pare terminat.
Nu uita, nu uita:
Casa s-a născut pentru a lăsa răul afară,
Eh, eh...
Casă nouă pentru a te întoarce.
Nu uita, nu uita:
Casa s-a născut pentru a o lua de la capăt.
E, e...
Ceva înăuntrul tău.
Na na na na
Na na na na
Ceva înăuntrul tău.
Ai ceva înăuntrul tău,
Care repară, când totul pare terminat.
E atât de frumoasă armonia,
În această nouă casă a noastră,
În această nouă casă a noastră!