Annabel Lee lyrics

Marea spre tine veni

și nu erai Annabel Lee

să-ți spun cum noiembrie trece

și nu peste mult va pieri

să-ți spun cum se poate, în ceața

ce cade pe noi într-o zi

să-ți spun cum se poate iubi

și nu erai Annabel Lee

Şi cât aș fi vrut, o cât aș fi vrut, să pot auzi

cuvântul pe care de-o vreme îl pot între noi bănui

o, cât aș fi vrut să știu, cum se poate iubi.

Marea la ceasuri târzii

aproape de tine veni

să-ți spună cum nici nu se uită

și nici nu se poate muri.

Să-ți spună că noi niciodată

noi n-am fi putut auzi

atât de tăcuți și de singuri

noi n-am fi putut auzi.

Și cât aș fi vrut, o cât aș fi vrut, să pot auzi

cuvântul pe care de-o vreme îl pot între noi bănui

o, cât aș fi vrut să știu, cum se poate iubi.

Tu nu erai Annabel Lee

când lungi și albastre fâșii

tăiate de nori cenuși

spuneau că toamna-n curând se va sfârși…

Și cât aș fi vrut, o cât aș fi vrut, să pot auzi

cuvântul pe care de-o vreme îl pot între noi bănui

o, cât aș fi vrut să știu, cum se poate iubi