Erai tu, între toți acei oameni
Erai tu, cu aerele tale de importanță
Erai tu, cel care îmi pictai spațiile cele mai întunecate
Şi transformai în poezie partea mea de cer.
Erai tu, acea noapte când ne-am pierdut
Printre cuvinte, probleme şi în momente nepotrivite
Poate mă vei recunoaște în cum te vei vedea
Şi azi promit zilei de mâine
Că nu mă voi mai gândi la tine.
Dar nu-l crede pe cel care zice
Că timpul ăsta nu va fi irosit
Nu trebuie să-l crezi...
Las în urmă un trecut de spectre
Caut noi limite
Printre frunzele de toamnă-mi voi ascunde temerile
Las în urmă toată frica mea în lovitura vântului
Şi îți acopăr umerii cu o liniște prudentă
Şi nu disting încă orizontul, universul sau direcția mea
Doar tu eşti
Soluția
Erai tu, acea noapte în care ne întrebam
Dacă am termina unde se termină toate momentele
Dar ştii deja, că le vei păstra
Şi azi voi lăsa pentru mâine
Promisiunea că nu mă voi mai gândi la tine
Dar nu-l crede pe cel care zice
Că focul întreg va deveni cenuşă
Ce e bun va rămâne...
Las în urmă un trecut de spectre
Caut noi limite
Printre frunzele de toamnă-mi voi ascunde temerile
Las în urmă toată frica mea în lovitura vântului
Şi îți acopăr umerii cu o liniște prudentă
Şi nu disting încă orizontul, universul sau direcția mea
Doar tu eşti soluția
Cu oboseala şi fără respirație
Din cauză că am alergat fără să vărs lacrimi
Amintirea ta n-o pierd niciodată
E dimineața mea
Las în urmă un trecut de spectre
Fără teamă de prezent
În noaptea asta de toamnă
Viața e a celor care o iubesc
Las în urmă toată frica mea cu un strigăt în vânt
Ca să ating iarăşi orbeşte cerul nostru
Şi nu disting încă orizontul, universul sau direcția mea
Eşti doar tu soluția.
Soluția
Soluția