Precum o floare, când iarna începe,
Precum o lumânare stinsă de vânt,
Precum o pasăre ce nu mai poate zbura,
Aşa mă simt şi eu câteodată.
Dar apoi, în timp ce cad, copleşită de greutate,
Îmi imaginez o lumină la capătul drumului,
Şi, închizând ochii, pot să văd prin beznă
Visul din inima mea.
Refren:
Puţină iubire, puţină dăruire,
Spre a clădi un vis pentru lumea-n care trăim.
Puţină răbdare şi înţelegere
Pentru viitorul nostru, puţină pace.
Un pic de soare, o mare de bucurie
Spre a şterge toate lacrimile tristeţii.
Un pic de speranţă, un pic de rugăciune,
Pentru viitorul nostru, puţină pace.
Simt că sunt o frunză in zăpada din noiembrie.
Am căzut la pământ, nimeni nu era dedesubt,
Aşa că acum sunt neajutorată, singură cu-al meu cântec,
Dorind doar ca furtuna să treacă.
Refren
Suntem fulgi zburând în vânt
(Puţină iubire, puţină dăruire)
(Spre a clădi un vis pentru lumea-n care trăim)
Cântaţi cu mine cântecul meu de pace!
(Puţină răbdare şi înţelegere)
(Pentru viitorul nostru, puţină pace)
Suntem fulgi zburând în vânt
(Un pic de soare, o mare de bucurie)
(Spre a şterge toate lacrimile tristeţii)
Cântaţi cu mine cântecul meu de pace!
(Un pic de speranţă, un pic de rugăciune)
(Pentru viitorul nostru, puţină pace)