A plecat un tren din gară

Tot ce-a fost frumos odinioară

În astă-seară s-a sfârșit.

Sufletul mi-e plin de întristare,

Și cât mă doare că s-a sfârșit.

Din tot ce-a fost cândva iubire,

Un vis frumos, atâta a rămas.

Ce tristă este prima despărțire

Și cât de trist e primul bun rămas !

        A plecat un tren din gară

        Și cu el iubirea mea ;

        Cui voi spune-n astă-seară

        Somn ușor, când s-o culca ?

        Singur, pentru-ntâia oară,

        M-au prins zorile plângând

        Pe un trist peron de gară,

        C-o batistă fluturând.

Nu știu daca voi uita

Cândva de-a mea iubire,

Dar simt că-n inima mea

S-a frânt ceva...

        A plecat un tren din gară

        Și cu el iubirea mea ;

        Cui voi spune-n astă-seară

        Somn ușor, când s-o culca ?

(se repetă de la început)