Ce lume s-a stins între crezuri goale de lut !
Ce timpuri am prins, cu idei ce noi nu le-am vrut !
Oamenii au aripi, dar nu pot să zboare,
Nu mai cred în ce-au știut cândva,
Au ales tăcerea când ființa moare,
Nu mai vor să creadă-n altceva.
Tristețea ne-a împins într-un nor de paie și fum,
Prezentul ne-a închis între vremuri moarte demult.
Oamenii au aripi, dar nu pot să zboare,
Nu mai cred în ce-au știut cândva,
Au ales tăcerea când ființa moare,
Nu mai vor să creadă-n altceva.
Ce lume în vremuri oarbe, ce-amaruri am plâns !
Ce jocuri și țeluri moarte, ce pământ înfrânt !
Cine-ar fi spus că astăzi lumina se va stinge,
Târând cu ea în adâncuri puterea de-a spera ?