O dimineaţă minunată, primăvara este îndrăgostită,
Ce s-a întâmplat cu inima, iarăşi bate ca atunci.
Dar sunt atât de plictisit în cer, sunt obosit să visez.
Şi mă voi întoarce pentru totdeauna, în lumea cerului suntem eu şi cu tine.
Iubeşte-mă! Iubeşte-mă ca pe soare! Ca pe luna veşnic tristă,
Şi nu mă lăsa să plec! Iubeşte-mă!
Să curgă lacrimile, căci primăvara eternă este în inimă.
Nu mă lăsa să plec, iubeşte-mă!
Şi îmi plăcea să mă joc.
Iertai tot, dar oare este posibil să ierţi tot?
Şi ce am căutat atât de mult în cer?
Şi mă voi întoarce pentru totdeauna, în lumea cerului suntem eu şi cu tine.
Iubeşte-mă! Iubeşte-mă ca pe soare! Ca pe luna veşnic tristă,
Şi nu mă lăsa să plec! Iubeşte-mă!
Să curgă lacrimile, căci primăvara eternă este în inimă.
Nu mă lăsa să plec, iubeşte-mă!
Cât de multă frăgezime, cât de multă fericire.
Am fost împreună într-o seară, cât de multă pasiune.
Iubeşte-mă! Iubeşte-mă ca pe soare! Ca pe luna veşnic tristă,
Şi nu mă lăsa să plec! Iubeşte-mă!
Să curgă lacrimile, căci primăvara eternă este în inimă.
Nu mă lăsa să plec, iubeşte-mă!